joi, 15 octombrie 2009

Just Because...


Vara asta am fost o saptamana intreaga cu zambetul pe buze. De ce? Pentru ca in sfarsit, dupa mult timp, am vorbit. Stiu, nu pare mare lucru, dar sunt sigura ca stiti cum e sa te macine ceva , sa ai un regret la care nu te gandesti tot timpul, dar de care iti amintesti din cand in cand, si cand o faci nu mai scapi de el. Vara asta am vorbit. Mi-am luat inima in dinti si l-am salutat. A fost ciudat la inceput, si pentru mine si cred ca si pentru el. Iar apoi mi-am cerut scuze, chestie pe care vroiam s-o fac de mult timp, dar nu avusesem curajul. Insa anul acesta aveam sa schimb ceva, si desi tarziu am facut-o. In momentul cand am vazut ca totul e ok intre noi m-am relaxat. Pur si simplu, ca si cum tot acest timp ma apasa ceva, iar in secunda urmatoare, cand coversatia a continuat ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, sau ca si cum am fi vorbit zilnic, mi s-a intins un zambet pe fata. Iar timp de o saptamana n-a mai plecat. Pentru cei care nu stiu concret despre ce e vorba, li se poate parea o prostie, dar a fost extraordinar. Cred ca foarte rar, daca nu chiar niciodata n-am mai zambit asa just because. Eram in lift cu cainele si nu-mi puteam sterge fericirea de pe chip. De atunci am continuat sa vorbim, si parca am si uitat ce se intamplase, ca si cum in tot acest timp n-am fi incetat sa fim prieteni. Chiar si acum mai am momente cand imi amintesc si zambesc, doar pentru ca vorbim.

4 comentarii:

  1. hahaha eu stiu despre cine e vorbaaaa :>:>

    RăspundețiȘtergere
  2. se intelege ca tiai cerut scuze ca l-ai salutat =))

    RăspundețiȘtergere
  3. eh si tu acum
    lasa k se mai umple pagina:P=))

    RăspundețiȘtergere
  4. buna, sunt noa! scuze ca te salut,dar....
    =))

    RăspundețiȘtergere